V-am povestit vreodată de Ursu?

Nu, nu e ursu’ din cămară, ci Eugen Ursu. E un moldovean din Chișinău, intrat la facultate la 16 ani. Dat fiind că la vârsta aceea noi, restul, abia ne luptam să ne creștem mustața iar el deja știa cum e cu facultatea, evident că nu are nici 30 de ani și deja a făcut câte unii dintre noi nu vom face probabil toată viața.

În primul rând, a fondat un start-up prin care produce anumite proteine prin modificarea genetică a unor alge marine. Nici eu nu înțeleg mai multe, vă las un link: cellfabrik.bio/ , ca să înțelegeți mai multe despre activitatea lui de cercetare (evident că e și cercetător, membru al grupului de Bioinformatică din Institutul de Biochimie al Academiei Române, alături de care mai publică in Nature în încercarea de a-și susține curând teza de doctorat).

Apoi, s-a gândit că cercetarea nu e chiar pe placul lui, așa că a învățat germana în 3 luni și, cum nu era suficient de grea, a plecat în Elveția (unde nu se vorbește germana uzuală, ci Schweizerdeutsch, adică germana elvețiană), unde a lucrat ca neurolog un an. Simțind că deja e prea ușor, s-a mutat în München (Germania) ca neurochirurg, în poate cel mai aglomerat serviciu de neurochirurgie per cap de medic din țara nemților: >4000 de intervenții pe an, >3000 internări și >6000 consultații în policlinică, împărțite între numai 7 neurochirurgi + câțiva rezidenți.

Și cum, mulțumită dumneavoastră, informația de pe pagina aceasta ajunge și în Europa, l-ați convins să vină să mă viziteze, să vadă cu ochii lui dacă ceea ce operez chiar e precum se spune sau dacă sunt un impostor.

A trebuit să scot repede din joben un caz mai dificil, dar, din păcate, ăsta e tot ce am reușit din scurt – un meningiom de joncțiune de sinus transvers – hemitentoriu, cu compresie pe emisferul cerebelos drept, de vreo 4–5 cm. Mici detalii tehnice: am decis să efectuăm un volet supra-infratentorial care să expună sinusul transvers, am intrat mai întâi supratentorial, pe sub creierul mare, și am coagulat tentoriul extensiv ca să reducem vascularizația tumorală, apoi am intrat de jos, am coagulat baza, scos meningiomul și am închis. Având origine atât pe tentoriu cât și pe sinus, nu am putut inlătura dura mater a sinusului pentru o rezecție Simpson 1. Operația a durat cam 3 ore cu totul, iar doamna este acum bine și și acasă, după o scurtă perioadă de greață și vărsături oarecum firească după astfel de intervenții.

Eugen, săracul, a părut mulțumit de ce a văzut; probabil îl veți găsi printre comentarii și-i voi fixa sus de tot opinia, iar eu sper din suflet să am parte de cât mai multe colaborări de acest fel! Nu de alta, dar avem rezidenți care, chiar dacă nu au nimic de făcut, nu vin să vadă ce operez, ba nici nu am avut vreun rezident din alt spital din București măcar care să vină să vadă ce anume operez sau cum, pe când Eugen și-a luat timp să bată 2000 de km pentru o zi de sală în România! Nu pot decât să salut o asemenea inițiativă și să spun doar că îmi doresc să fie cât mai mulți ca el. … Vezi mai multeVezi mai puține

Operăm cazuri “inoperabile” – Cazul 1: Gliom insular

Știți că e o vorbă: dragostea cu forța se numește viol. Când eram mic, îmi doream să ajung neurochirurg. Dar după ce am văzut cum se face efectiv neurochirurgia în România, m-am jurat să fac orice, numai neurochirurgie nu. Dumnezeu însă înregistrase deja cererea mea și o aprobase, așa că a trebuit să mă îndrăgostesc de specialitatea asta cu forța.

Iar dacă acum câțiva ani cochetam cu niște tumori pe care le credeam dificile și îmi tremurau chiloții la fiecare sângerare de 50 ml, acum am ajuns la punctul în care împărtășesc cu comunitatea mea controalele la un an ale unor cazuri declarate inoperabile. Pentru cine sunt prea grele? În cazul de față, pentru un medic primar, șef de secție, conferențiar universitar la un mare spital de stat din capitală. Dar nu asta este important, ci cazul.

V-am atașat două poze. În prima, avem un IRM cerebral preoperator ce demonstrează un gliom insular. Aceasta este o tumoră cerebrală proprie creierului, pornită din celulele gliale, localizată în insula dreaptă (!) – un lob cerebral ascuns în profunzime, protejat de lobii frontal și temporal. Mai mult, ca și cum nu era totul suficient de greu, în spațiul dintre lobi, spațiu prin care trebuie să pătrundem noi cu instrumentele, își fac veacul toate vasele care irigă suprafața creierului în aval. Așadar, exact ca un papuaș care caută în pădure, eu a trebuit să intru adânc să scobesc după gliomul acesta printre toate trunchiurile alea vasculare, fără să stric ceva.

Periculos? Da! Nu doar că vaselor nu le place să le tot dai la o parte, că au prostul obicei de a se spasma, dar chiar dacă nu le-ai deranjat prea mult insa ai lăsat acolo niște sânge… se pot spasma (adică se strâng, oprind curgerea sângelui prin ele, ducând la infarcte cerebrale – alt nume pentru AVC-urile ischemice). Mai mult, există niște ramuri care irigă direct din ele structurile profunde, astfel încât dacă le rupi, poți ajunge la infarcte. Și dacă tot le rupi, trebuie să oprești sângerarea (și în încercarea asta le poți coagula, oprind curgerea sângelui prin ele), bașca trebuie să înlături sângerarea pentru că… ați ghicit, se pot spasma vasele! Cam orice faci, și dacă te uiți mai urât la ele, ceva poate merge prost.

Mai mult, ca să merite făcută operația, trebuie să scoți cât mai mult din tumora aceasta – dacă lași un centimetru, ai făcut-o degeaba. Dar dacă ai greșit cu un centimetru în plus, pacientul fie nu mai mișcă, fie nu mai poate învăța lucruri noi, fie nu mai… câte și mai câte, că nucleii bazali sunt pentru creier ce o capitală este pentru o țară.

Ce vedeți aici este o rezecție decentă a unui gliom insular de parte dreaptă (!), fără deficite, la un pacient care la ora actuală merge la sală, parcurge zeci de kilometri cu bicicleta și duce o viață absolut normală. Domnule dragă, vă mulțumesc pentru încrederea oferită!

Iar pe dumneavoastră, dragii mei, vă invit să duceți cât mai departe povestea asta. Ce vedeți acum este rezultatul a ani întregi de muncă și cursuri de perfecționare. Ajungând însă să reduc cât mai mult timpii operatori și durata spitalizării, am ajuns să am volume atât de mari de pacienți încât iarăși nu mai am pe nimeni pe listă.

Trimiteți aceasta serie de “Operăm cazuri inoperabile” medicilor de familie, neurologilor, imagiștilor și celorlalți medici sau pacienți pe care îi cunoașteți, poate îi convingem să recomande platforma www.doctorciobotaru.ro pacienților, să demonstrăm că neurochirurgia românească de stat se poate ridica la cele mai înalte standarde de exigență!

Cum pot lua legătura pacienții cu mine:

doctorciobotaru.ro/programare-consultatie/ … Vezi mai multeVezi mai puține